Fotografii vechi, desene, mulaje de ipsos, documente de arhivă, frânturi de text, amintiri ale unor foşti "elevi" adunate şi puse împreună, încearcă să redea o istorie fragmentară a şcolii de arhitectură de la noi, din 1892 până spre anii '90. Această istorie ni s-a părut a fi cu atât mai bogată cu cât poate fi presărată cu lucruri care au fost, sau ar fi putut fi, parte a vieţii unui student arhitect. Instrumente de desen, un teu sau un florar de lemn, un aparat foto sau un radio vechi, fotografii din ateliere sau de la orele de desen, ş.a.m.d., (re)devin preţioase pentru că pot întregi o poveste din muzeu.
Despre toate acestea, dar mai ales despre felul în care s-a învățat și predat arhitectura de-a lungul anilor încearcă să povestească Muzeul (re)amenajat în 2014 în fosta sală de modelaj, în demisolul corpului vechi al școlii.