Am ajuns la Huda lui Papara in 1996 prima oara ,dus de un prieten ..atunci acolo nu era curent..era lampa...Ne-am cazat la Nea Onica,aka Petrisor.Eram prima oara la munte,sincer si eram in primul an de facultate la Cj.Am fost fascinat din primul moment cand am intrat in curtea lui Nea Onica.Se auzea o vale zgomotoasa , dar extrem de placut zgomotoasa, un sunet alb cum am zice in limbajul actual smecheresc de la oras.Am coborat putin in curtea lui si am vazut valea care ii curgea in gradina..curata si limpede ca lacrima ,printre niste bolovani si stanci spalate ,iar is spate un perete abrupt impadurit.Traia cu sotia lui aici in munti, aveau vaci si pamant muuult, din cate mi au povestit dupa aia.Mi-a placut!A fost dragoste la prima vedere..Aici nu a existat CAP.Aici viata era asa cum eu credeam ca trebuie sa fie.Sa te trezesti dimineata in aerul acela curat ,rocoros si tare,sa te duci la vale sa te speli pe fata,sa ti intorci capul si sa privesti Masivul Bedeleu de cealalta parte, stancaraie si paduri, zgomot de ape limpezi,vaca ta, porcul tau, gaina ta, oul tau...porumbul tau..cuptorul tau de facut paine... moara ta pe apa care macina graul adus de altii din alte parti... caci asta era... Valea Morilor..si erau aici 9 mori pe apa.
Apoi am descoperit ... Pestera...o huda in o vad intotdeauna in forma de semiluna ,inalta de 38 de metri am inteles...bolovani nisip, aluviuni si valea aceea nebuna a morilor ... iesea.. din pestera...
Am intrat imediat ... sa vad cum e o ... pestera... (era prima pestera pe care o vedeam).In nebunia aceea de bolovanis si ape curgand printr o gaura enorma intr un munte care semana a piramida(Bulzul)..am simtit o maretie si o zadarnicie a fiintei umane.Maretie pentru ca vad si simt ceea ce vedeam si simteam, zadarnicia unei vieti daca nu mi ar fi dat sa simt si sa vad acea maretie.Hmm...!Cam asa ceva.:)Stalactite, stalagmite...lilieci..intuneric.. umezeala,camere enorme ...cascade..O alta lume!
Apoi ... am zis hai sus pe muntele asta... vreau sa merg pana sus... am mers... s a innoptat(era februarie)...si a trebuit sa dormim acolo sus ..pe Bedeleu.. si am dormit... si am trait..a fost ok..Am invatat ceva!
Dupa ani de umblat prin lume am revenit la salciua si am avut ideea de a cumpara o casa acolo...zis si facut.Aveam 26 de ani...Voiam sa vina oameni la mine asa cum am mers eu la nea Onica..cred ca ...in adancul inimii... lucru dec care nu mi am dat seama atunci .:).Sa vina oameni si sa descopere chestii...sa traiasca intr o poveste... !
Asta e Casa La Cascada...

Va urma .:)